Bruxism

Ce este bruxismul?

Bruxismul este o activitate neuromusculară involuntară, caracterizată prin scrâșnirea, încleștarea sau frecarea dinților, care poate apărea atât în timpul somnului (bruxism nocturn), cât și în starea de veghe (bruxism diurn). Deși este adesea asimptomatic, poate duce în timp la dureri mandibulare, cefalee, tulburări de somn și deteriorări dentare.

Date statistice relevante

  • Prevalența generală este de aproximativ 8–16% în populația adultă (Manfredini et al., J Oral Rehabil, 2013).
  • Bruxismul în somn afectează până la 30% dintre copii și adolescenți.
  • Frecvent asociat cu stres, anxietate, tulburări de somn sau traumatisme cranio-cervicale.
Bruxism
  • Tulburări de somn (insomnie, apnee de somn)
  • Stres psihologic, anxietate, depresie
  • Tulburări temporomandibulare (DTM)
  • Traume cranio-cervicale sau poziții posturale incorecte
  • Consumul de stimulente: cafeină, alcool, nicotină
  • Medicamente (antidepresive, psihostimulente)

Mecanisme cerebrale implicate în bruxism

Disfuncție în sistemele dopaminergice și GABAergice.
Activitate crescută în cortexul motor, insular și prefrontal.
Dereglări ale rețelelor implicate în controlul automat al mișcării și inhibiția comportamentală
Asociere cu tulburări ale sistemului nervos autonom (variabilitate redusă a ritmului cardiac, hipervigilență).

Studii recente sugerează implicarea ganglionilor bazali și a circuitelor cortico-striato-talamo-corticale, implicate în reglarea motorie și în procesarea recompensei, ceea ce explică parțial corelația dintre bruxism și tulburările anxioase sau de control al impulsurilor. Dereglările la nivelul neurotransmițătorilor dopamină, serotonină și GABA contribuie la dezechilibrul excitator-inhibitor, favorizând apariția mișcărilor involuntare. De asemenea, hiperactivitatea axei hipotalamo–hipofizo–adrenale (HPA), prin niveluri crescute de cortizol, a fost asociată cu intensificarea fenomenului de bruxism nocturn. Imagistica funcțională (fMRI, PET) a evidențiat o conectivitate crescută între cortexul prefrontal și insulă, regiuni care modulează percepția stresului și răspunsurile motorii automate. În plus, variabilitatea redusă a ritmului cardiac și predominanța tonusului simpatic sugerează că bruxismul reflectă un dezechilibru între controlul cortical și cel autonom, consolidând ipoteza unei tulburări neurofuncționale complexe, nu doar a unei simple parafuncții dentare.

📚 Lobbezoo, F., Ahlberg, J., Raphael, K.G., Wetselaar, P., Glaros, A.G., Kato, T., Santiago, V., Winocur, E., De Laat, A., De Leeuw, R. and Manfredini, D., 2018. International consensus on the assessment of bruxism: Report of a work in progress. Sleep Medicine Clinics, 13(4), pp.469–484.
📚 Sato, S., Kino, K., Sugisaki, M., Naganawa, T., Yoshida, A., Miyaoka, H. and Onozuka, M., 2010. Influence of psychological stress on sleep bruxism. Cranio®, 28(1), pp.46–53.
📚 Ohayon, M.M., Li, K.K. and Guilleminault, C., 2001. Risk factors for sleep bruxism in the general population. Chest, 119(1), pp.53–61.
📚 Manfredini, D. and Lobbezoo, F., 2009. Role of psychosocial factors in the etiology of bruxism. Journal of Orofacial Pain, 23(2), pp.153–166.
📚 Kato, T., Thie, N.M., Montplaisir, J.Y. and Lavigne, G.J., 2001. Bruxism and orofacial movements during sleep. Dental Clinics of North America, 45(4), pp.657–684.
📚 Huynh, N., Kato, T., Rompré, P.H., Okura, K., Saber, M. and Lavigne, G.J., 2006. Sleep bruxism is associated with an increase in cardiac sympathetic activity. Sleep, 29(11), pp.1267–1273.

Abordarea noastră este multimodală, fără medicație, centrată pe reglarea sistemului neurovegetativ și relaxarea neuromusculară:

1. Neuromodulare cu tehnologia NESA

Reglează tonusul sistemului nervos autonom și echilibrează funcțiile de repaus și activare
Poate contribui la reducerea frecvenței episoadelor de bruxism nocturn

📚 Tyler et al., Trends in Hearing, 2017

2. TaVNS (stimulare transauriculară a nervului vag)

Poate contribui la reducerea hiperactivității sistemului simpatic, ameliorarea anxietății și a tulburărilor de somn asociate

📚 Burger et al., Front Psychol, 2020

3. Fotobiomodulare transcraniană (PBM-T)

Poate contribui la reglarea excitabilității corticale și poate influența procesele inflamatorii la nivelul articulațiilor temporomandibulare

📚 Arany et al., J Biophotonics, 2014

4. PEMF (stimulare electromagnetică pulsată)

Poate contribui la reducerea tensiunii musculare, durerii și proceselor inflamatorii
Poate ameliora tulburările de somn asociate cu bruxismul

📚 Markov, Electromagn Biol Med, 2007

5. Inhalarea de hidrogen molecular

Poate contribui la reducerea stresului oxidativ și a proceselor inflamatorii sistemice
Poate reduce tensiunea musculară și disconfortul mandibular

📚 Lin et al., Front Neurosci, 2020

6. Unde binaurale și vibraționale

Favorizează relaxarea profundă, poate contribui la reducerea tensiunii musculare, susține echilibrarea activității cerebrale asociate automatismului motor

📚 Weisz et al., 2007

7. Fototerapie cu lumină albă/albastră

Susține reglarea somnului și reduce activarea nocturnă

📚 Asher et al., J Clin Sleep Med, 2017
  • PBM-T și PEMF aplicate la nivelul scalpului și mandibulei pentru susținerea reglării hiperexcitabilității neuronale și a proceselor inflamatorii;
  • TaVNS pentru reducerea hiperactivității simpatice și reglarea funcției autonome;
  • Unde binaurale și terapie vibrațională pentru inducerea relaxării neuromusculare;
  • NESA în faza finală pentru stabilizarea efectelor terapeutice;
  • În caz de stres oxidativ sau durere articulară, completăm cu inhalare de hidrogen molecular;

Pentru pacienții cu somn fragmentat, recomandăm și fototerapie dimineața.

Concluzie Bruxismul este o tulburare multifactorială ce implică atât componenta neurologică, cât și cea emoțională și somatică. Prin terapiile noastre integrative, ne adresăm tuturor acestor niveluri, într-un mod personalizat, fără medicație și cu efecte complementare și susținute în timp.

Pentru mai multe detalii sau pentru programări, te așteptăm la o evaluare personalizată.

PATOLOGII
umbra